vervă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VÉRVĂ s. f. Însuflețire, avânt, imaginație, fantezie care animă pe cineva (fiind exprimată prin cuvinte); bogăție verbală rezultată din această stare de spirit; volubilitate. ◊
Expr. A fi în (sau
in) vervă =
a) a fi însuflețit, volubil, avântat;
b) (despre sportivi, artiști etc.) a manifesta o formă deosebit de bună. – Din
fr. verve.