versificator - explicat in DEX

versificator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VERSIFICATÓR, -OÁRE, versificatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face versuri sau transpune ceva în versuri. ♦ Poet minor (la care meșteșugul de a face versuri este mai evident decât inspirația poetică). – Din fr. versificateur, lat. versificator, -oris.

versificator (Dicționar de neologisme, 1986)
VERSIFICATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care face versuri; poet (minor). [< fr. versificateur, cf. lat. versificator].

versificator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
VERSIFICATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care face versuri. ◊ (depr.) poet minor. (< fr. versificateur, lat. versificator)

versificator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
versificatór s. m., pl. versificatóri

versificator (Dicționaru limbii românești, 1939)
*versificatór, -oáre s. (lat. versificator). Care face versurĭ corecte ca formă fără să fie numaĭ de cît [!] și mare poet.

versificator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
versificator m. 1. cel ce face versuri; 2. cel ce posedă mai multă înlesnire în facerea versurilor decât geniu și invențiune poetică.

versificator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VERSIFICATÓR, -OÁRE, versificatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face versuri sau transpune ceva în versuri. ♦ Poet minor (la care meșteșugul de a face versuri este mai evident decât inspirația poetică). — Din fr. versificateur, lat. versificator, -oris.