vermină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VERMÍNĂ s. f. (
Livr.; cu sens colectiv) Insecte parazite (purici, păduchi etc.) ♦
Fig. Indivizi de la periferia societății. – Din
fr. vermine.vermină (Dicționar de neologisme, 1986)VERMÍNĂ s.f. 1. (
Liv.; col.) Insecte parazite (păduchi, purici).
2. (
Fig.) Indivizi suspecți. [< fr.
vermine, cf. lat.
vermis – vierme].
vermină (Marele dicționar de neologisme, 2000)VERMÍNĂ s. f. 1. (col.) insecte parazite (păduchi, purici). 2. (fig.) indivizi suspecți, dăunători societății. (< fr.
vermine)
vermină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vermínă s. f.,
g.-d. art. vermíneivermină (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)vermină f.
1. numele dat insectelor parazite (purici, păduchi, etc.):
un șoim ce-l roade o lacomă vermină AL.;
2. fig. oameni ticăloși sau periculoși.
vermină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VERMÍNĂ s. f. (
Livr.; cu sens colectiv) Insecte parazite (purici, păduchi etc.) ♦
Fig. Indivizi de la periferia societății. — Din
fr. vermine.