vermiform (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VERMIFÓRM, -Ă, vermiformi, -e, adj. Care are forma sau mișcarea caracteristică unui vierme; vermicular. – Din
fr. vermiforme. Cf. it. vermiforme.vermiform (Dicționar de neologisme, 1986)VERMIFÓRM, -Ă adj. Care este în formă de vierme; vermicular. [< fr.
vermiforme, cf. lat.
vermis – vierme,
forma – formă].
vermiform (Marele dicționar de neologisme, 2000)VERMIFÓRM, -Ă adj. în formă de vierme; vermicular. (< fr.
vermiforme)
vermiform (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vermifórm adj. m.,
pl. vermifórmi; f. vermifórmă, pl. vermifórmevermiform (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VERMIFÓRM, -Ă, vermiformi, -e, adj. Care are forma sau mișcarea caracteristică unui vierme; vermicular. — Din
fr. vermiforme. Cf. it. vermiforme.