velință (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)velínță (-țe), s. f. – Cergă, pătură, covor, cuvertură. –
Mr. viledzà. De la
Valencia (Schuchardt,
Literaturblatt, 1893, 177; Meyer,
Neugr. St., II, 17; Bogrea,
Dacor., III, 738), prin mijlocire orientală,
cf. ngr. βελέντσα,
tc. velençe, alb. veljendzë, sb. velenca, pol. welenc. Der. din
mag. Velencze „Veneția” (Miklosich,
Fremdw., 135; Cihac, II, 452; Tiktin) pare mai puțin probabilă,
cf. și
bresc. valensana. Numele se datorează reputației vechilor țesături de Valencia. Ipoteza lui Pascu, I, 192 (tracul *
vellenza, în legătură cu
lat. vellus „lînă”) este de nesusținut. Este dubletul lui
verincă, s. f. (
Trans., covor). –
Der. velințar, s. m. (vînzător de velințe).