verină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VERÍNĂ, verine, s. f. (
Mar.) Parâmă cu ochi cu rodanță și cârlig la un capăt. – Din
fr. vérine.verină (Marele dicționar de neologisme, 2000)VERÍNĂ s. f. 1. (mar.) parâmă terminată cu un cârlig, care servește la prinderea lanțurilor de ancoră. 2. aparat pentru ridicarea sau coborârea progresivă a unor greutăți mari; cric. 3. dispozitiv hidraulic la avioane, care acționează suprafețele de comandă (ampenajul etc.). (< fr.
vérine, /2/ vérin)
verină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VERÍNĂ, verine, s. f. (
Mar.) Parâmă cu ochi cu rodanță și cârlig la un capăt. — Din
fr. verine.