verigel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VERIGÉL, verigele, s. m. Plantă parazită lipsită de clorofilă, cu frunzele reduse la solzi mici și cu fiori galbene-roșietice dispuse în ciorchini
(Orobanche caryophyllacea). –
Verigă +
suf. -el.verigel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)verigél (plantă)
s. m.,
pl. verigéi, art. verigéiiverigel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VERIGÉL, verigei, s. m. Plantă parazită lipsită de clorofilă, cu frunzele reduse la solzi mici și cu flori galbene-roșietice dispuse în ciorchini (
Orobanche caryophyllacea). —
Verigă +
suf. -
el.