verigea(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) VERIGEÁ,verigele, s. f. (Pop.) Veriguță. – Verigă + suf. -ea.
verigea(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) verigeá (verighetă) (pop.) s. f., art. verigeáua, g.-d. art. verigélei; pl. verigéle, art. verigélele
verigea(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) VERIGEÁ,verigele, s. f. (Pop.) Veriguță. — Verigă + suf. -ea.