verandă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VERÁNDĂ, verande, s. f. Galerie exterioară (balcon sau terasă acoperită), închisă adesea cu pereți având numeroase ferestre, care alcătuiește anexa unei locuințe. – Din
fr. véranda.verandă (Dicționar de neologisme, 1986)VERÁNDĂ s.f. Balcon, galerie exterioară (la parterul sau la etajul unei case). ♦ Balcon închis cu geamuri. [< fr.
véranda, cf. it., port.
varanda < cuv. englez din India].
verandă (Marele dicționar de neologisme, 2000)VERÁNDĂ s. f. galerie exterioară, balcon, terasă închisă cu geamuri. (< fr.
véranda)
verandă (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)verándă, verande, (vereandră), s.f. – Antreu, hol; terasă închisă. – Din germ. Veranda „cerdac, pridvor” (Țurcanu).
verandă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)verándă s. f.,
g.-d. art. verándei; pl. verándeverandă (Dicționaru limbii românești, 1939)*verándă f., pl.
e (fr.
véranda, d. pg. și indianu
varanda). Terasă acoperită în prejuru [!] caseĭ (portic).
verandă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)verandă f. galerie ușoară pe fațada unei case.
verandă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VERÁNDĂ, verande, s. f. Galerie exterioară (balcon sau terasă acoperită), închisă adesea cu pereți având numeroase ferestre, care alcătuiește anexa unei locuințe. — Din
fr. véranda.