verandă - explicat in DEX

verandă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VERÁNDĂ, verande, s. f. Galerie exterioară (balcon sau terasă acoperită), închisă adesea cu pereți având numeroase ferestre, care alcătuiește anexa unei locuințe. – Din fr. véranda.

verandă (Dicționar de neologisme, 1986)
VERÁNDĂ s.f. Balcon, galerie exterioară (la parterul sau la etajul unei case). ♦ Balcon închis cu geamuri. [< fr. véranda, cf. it., port. varanda < cuv. englez din India].

verandă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
VERÁNDĂ s. f. galerie exterioară, balcon, terasă închisă cu geamuri. (< fr. véranda)

verandă (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
verándă, verande, (vereandră), s.f. – Antreu, hol; terasă închisă. – Din germ. Veranda „cerdac, pridvor” (Țurcanu).

verandă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
verándă s. f., g.-d. art. verándei; pl. veránde

verandă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*verándă f., pl. e (fr. véranda, d. pg. și indianu varanda). Terasă acoperită în prejuru [!] caseĭ (portic).

verandă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
verandă f. galerie ușoară pe fațada unei case.

verandă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VERÁNDĂ, verande, s. f. Galerie exterioară (balcon sau terasă acoperită), închisă adesea cu pereți având numeroase ferestre, care alcătuiește anexa unei locuințe. — Din fr. véranda.