vel - explicat in DEX

vel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VEL adj. invar. (Preceda un titlu sau un rang boieresc în evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Mare. Vel logofăt. – Din sl. veliĩ.

vel (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
vel adj. – Mare. Sl. veliĭ (Cihac, II, 452). Termen administrativ, fără circulație reală, s-a folosit numai pentru a desemna gradul cel mai înalt al unei funcții sau demnități, ca sp. mayor, vel logofăr, mare cancelar; vel paharnic, mare paharnic etc. – Der. velit, s. m. (boier de rangul întîi).

vel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vel-armáș s. m., pl. vel-armáși

vel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vel-spătár s. m., pl. vel-spătári

vel (Dicționaru limbii românești, 1939)
vel-, un vechĭ prefix care însemna „mare” și care se întrebuința ca epitet la rangurile boĭereștĭ: vel-armaș, vel-ceauș, vel-logofăt, vel-vornic (vsl. veliĭ, mare; sîrb. velji, rus. véliĭ. V. velit). V. baș-.

vel (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
vel a. od. (invariabil) mare, epitet alăturat pe lângă ranguri boierești: Vel Armaș, Vel Clucer; pitacul domnesc prin care îl numia Vel Cămăraș FIL. [Slav. VELĬI].

vel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VEL adj. invar. (Preceda un titlu sau un rang boieresc în Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova) Mare. Vel-logofăt. — Din sl. veliĭ.