vătăma (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VĂTĂMÁ, vátăm, vb. I.
Tranz. (
Pop.)
1. A dăuna sănătății, integrității corporale (producând boli, răniri). ♦
Refl. Spec. A se îmbolnăvi de hernie.
2. A cauza pagube, stricăciuni, prejudicii, neajunsuri; a atinge, a leza (moralmente). –
Lat. victimare.