vatală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VATÁLĂ, vatale, s. f. Organ mobil al războiului de țesut, care susține spata și permite dirijarea suveicii prin rost, menținerea paralelă a firelor de urzeală și îndesarea firului de bătătură. [
Var.: (
pop.)
vătală s. f.] – Din
bg. vatala (
pl.).