vastitate - explicat in DEX

vastitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VASTITÁTE s. f. Însușirea a ceea ce este vast; întindere mare, imensitate; complexitate. – Din fr. vastite, lat. vastitas, -atis.

vastitate (Dicționar de neologisme, 1986)
VASTITÁTE s.f. Calitatea a ceea ce este vast; imensitate, întindere uriașă. [Cf. fr. vastité, lat. vastitas].

vastitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
VASTITÁTE s. f. calitatea a ceea ce este vast. ◊ imensitate. (< fr. vastité, lat. vastitas)

vastitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vastitáte s. f., g.-d. art. vastitắții

vastitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*vastitáte f. (lat. vástitas, -átis). Mare întindere, imensitate. Fig. Vastitatea științeĭ.

vastitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
vastitate f. caracterul celor vaste.

vastitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VASTITÁTE s. f. Însușirea a ceea ce este vast; întindere mare, imensitate; complexitate. — Din fr. vastité, lat. vastitas, -atis.