varză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VÁRZĂ, verze, s. f. Plantă legumicolă bienală din familia cruciferelor, cu frunze mari, groase și ondulate, care se învelesc unele pe altele formând o căpățână compactă, folosită în alimentație (
Brassica oleracea);
p. ext. mâncare preparată din frunzele acestei plante. ◊
Varză de Bruxelles = varietate de varză cu tulpina înaltă, cu căpățâna mică, de la care se consumă mugurii formați la subsuoara frunzelor (
Brassica oleracea gemmifera).
Varză creață = varietate de varză cu frunzele încrețite și cu căpățâna afânată (
Brassica oleracea sabanda).
Varză roșie = varietate de varză cu frunzele roșii-violete, care se consumă ca salată (
Brassica oleracea rubara). ◊
Expr. (
Fam.)
A face o varză = a încurca lucrurile, a nu face nici o ispravă.
A (se) face (sau
a ajunge, a fi etc.)
varză = (mai ales despre cărți și caiete) a (se) distruge, a (se) degrada, a (se) zdrențui. –
Lat. vir(i)dia verdețuri.
varză (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)várză (vérze), s. f. –
1. (Înv.) Verdeață, zarzavat. –
2. Plantă leguminoasă din familia cruciferelor. –
3. (
Arg.) Tutun. –
Mr. vearză „verdeață”,
verza „varză”,
megl. vęrdză, istr. vęrzę. Lat. *
vĭrdia, în loc de
vĭrĭdia (Diez, I, 442; Koerting 10216; Șeineanu,
Semasiol., 198; Pușcariu 1863; REW 9367),
cf. it. sverza (
mil.,
ven. verza, calabr. verdza),
sp. berza, port. verça. Der. vărzare (
mr. virdzare),
s. f. (
Mold., plăcintă cu varză și ceapă), pe care Pascu, I, 183, îl crede
der. de la un
lat. *
vĭrdiaria; vărzui, vb. (a agita, a rupe, a distruge; a furnica, a mișuna), în
Olt. și
Trans., pentru al cărui semantism
cf. foaie „frunză” ›
a foi „a mișuna”;
spală-varză, s. f. (poltron, laș, fricos). – Din
rom. pare să provină
sb. vrza, vrzina (Candrea, Elementele, 406).
varză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)várză s. f., g.-d. art.
vérzei; pl.
vérzevarză (Dicționaru limbii românești, 1939)várză f., pl.
verze (lat. pop.
*vĭrdia, din
vĭrĭdia, n. pl. de la
viridis, verde; it.
verza, sp.
berza, pg.
verça. Vrom.
vearze, legume).
Vest. Mold. sud. O legumă cruciferă cu frunze marĭ și crețe grămădite una peste alta în formă de boambă (
brássica olerácea). Există maĭ multe varietățĭ, dintre care cea maĭ obișnuită e verzuĭe (varza albă), și alta roșie. Ĭarna se păstrează murată. – Pl.
Nord. Varză murată tăĭată mărunt. – În nord
curechĭ.varză (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)varză f. plantă alimentară, formează, înainte de înflorire, o căpățână solidă albă sau roșie (
Brassica oleracea). [Vechiu-rom.
vearze, verdețuri, legume = lat. VIRIDIA (sens restrâns în limba modernă la o anumită legumă)].
varză (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VÁRZĂ, verze, s. f. Plantă legumicolă bienală din familia cruciferelor, cu frunze mari, groase și ondulate, care se învelesc unele pe altele formând o căpățână compactă, folosită în alimentație (
Brassica oleracea);
p. ext. mâncare preparată din frunzele acestei plante. ◊
Varză de Bruxelles = varietate de varză cu tulpina înaltă, cu căpățâna mică, de la care se consumă mugurii formați la subsuoara frunzelor (
Brassica oleracea gemmifera).
Varză creață = varietate de varză cu frunzele încrețite și cu căpățâna afănată (
Brassica oleracea sabanda).
Varză roșie = varietate de varză cu frunzele roșii-violete, care se consumă ca salată (
Brassica oleracea rubara). ◊
Expr. (
Fam.)
A face o varză = a încurca lucrurile, a nu face nicio ispravă.
A (se) face (sau
a ajunge, a fi etc.)
varză = (mai ales despre cărți și caiete) a (se) distruge, a (se) degrada, a (se) zdrențui. —
Lat. vir(i)dia „
verdețuri”.