varieteu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VARIETÉU, varieteuri, s. n. Spectacol teatral de gen ușor, în repertoriul căruia intră piese simple, recreative, scheciuri, cuplete, dansuri, recitări, cântece, acrobații, jonglerii etc. [
Pr.:
-ri-e-. Var.:
varieté s. n.] – Din
fr. variété.varieteu (Dicționar de neologisme, 1986)VARIETÉU s.n. Teatru în repertoriul căruia intră piese simple, dansuri, recitări, acrobații, jonglerii; teatru de varietăți. ♦ Spectacol care se reprezintă într-un astfel de teatru. [Pron.
-ri-e-teu, var.
variete s.n. / < fr.
(théâtre de) variétés].
varieteu (Marele dicționar de neologisme, 2000)VARIETÉU s. n. teatru în repertoriul căruia intră piese simple, dansuri, recitări, acrobații, jonglerii; teatru de varietăți. (< fr.
variété)
varieteu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)varietéu (-ri-e-) s. n., art.
varietéul; pl.
varietéurivarieteu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VARIETÉU, varieteuri, s. n. Spectacol teatral de gen ușor, în repertoriul căruia intră piese simple, recreative, scheciuri, cuplete, dansuri, cântece, acrobații, jonglerii etc. [
Pr.: -
ri-e-. —
Var.:
varieté s. n.] — Din
fr. variété.