varietate - explicat in DEX

varietate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VARIETÁTE, varietăți, s. f. 1. Calitatea a ceea ce este divers, variat; felurime, diversitate. ♦ (La pl.) Spectacol distractiv, ușor, alcătuit din cântece, dansuri, numere de circ, recitări, cuplete etc. 2. Formă (diferită), soi (deosebit). ♦ (Biol.) Individ (sau grup de indivizi) care se diferențiază în cadrul unei specii prin unele particularități morfologice; categorie sistematică inferioară speciei. [Pr.: -ri-e-] – Din fr. variete, lat. varietas, -atis.

varietate (Dicționar de neologisme, 1986)
VARIETÁTE s.f. 1. Calitatea a ceea ce este divers, variat; diversitate, felurime. ♦ (La pl.) Specii de manifestări scenice antrenante, recreative și variate, destinate teatrului de revistă sau circului. 2. Grup de indivizi din aceeași specie biologică, diferiți de alții prin anumite caractere constante, dar de mică importanță. [Pron. -ri-e-. / < fr. variété, cf. lat. varietas].

varietate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
VARIETÁTE s. f. 1. calitatea a ceea ce este divers, variat; diversitate, felurime. ◊ (pl.) specii de manifestări scenice antrenante, recreative și variate, destinate teatrului de revistă sau circului. 2. (biol.) grup de indivizi din aceeași specie, diferiți de alții prin anumite caractere secundare constante. (< fr. variété, lat. varietas)

varietate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
varietáte (-ri-e-) s. f., g.-d. art. varietắții; pl. varietắți

varietate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*varietáte f. (lat. varietas, -átis, d. varius, variat). Diversitate, starea lucrurilor variate (compuse din fel de fel de părțĭ orĭ aspecte): varietatea colorilor florilor; varietatea părerilor. Fel al aceleĭașĭ speciĭ: o varietate de trandafir. Pl. Amestec de fragmente: varietățĭ literare. Teatru de varietățĭ, teatru inferior saŭ chear [!] ordinar pe a căruĭ scenă apar cîntărețe, muzicanțĭ, scamatorĭ ș. a. (E un cuv. cu care de multe orĭ se maschează șantanu. Din ignoranță, poporu îĭ zice varieteŭ, pl. eurĭ !).

varietate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
varietate f. 1. starea celor compuse din părți diferite: varietatea colorilor; 2. se zice de diferențele cari în aceeaș specie de animale sau de plante, disting pe indivizi unii de alții; 3. titlul unor colecțiuni ce conțin fragmente despre subiecte diferite: Varietăți literare.

varietate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VARIETÁTE, varietăți, s. f. 1. Calitatea a ceea ce este divers, variat; felurime, diversitate. ♦ (La pl.) Spectacol distractiv, ușor, alcătuit din cântece, dansuri, numere de circ, recitări, cuplete etc. 2. Formă (diferită), soi (deosebit). ♦ (Biol.) Individ (sau grup de indivizi) care se diferențiază în cadrul unei specii prin unele particularități morfologice; categorie sistematică inferioară speciei. [Pr.: -ri-e-] — Din fr. variete, lat. varietas, -atis.