vantură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VANTÚRĂ, vanturi, s. f. (
Constr.) Grindă la acoperișul unei case. –
Cf. germ. Wanten.vantură (Dicționar de neologisme, 1986)VANTÚRĂ s.f. (
Constr.) Grindă la acoperișul unei case. [Cf. germ.
Wanten].
vantură (Marele dicționar de neologisme, 2000)VANTÚRĂ s. f. grindă la acoperișul unei case. (după germ.
Want)
vantură (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)vántură (-ri), s. f. – Grindă.
Germ. Wandrute, săs. Wandrud (Lacea,
Dacor., IV, 785). În
Trans.vantură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VANTÚRĂ, vânturi,
s. f. (
Constr.) Grindă la acoperișul unei case. —
Cf. germ. Wanten.