valvârtej (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VALVÂRTÉJ, (
1)
valvârtejuri, s. n., (
2)
adv. 1. S. n. Volbură, vâltoare, bulboană. ◊
Loc. adv. În valvârtej = în spirală, rotocol. ♦
Fig. Învălmășeală, dezordine.
2.Adv. Vijelios, repede, în iureș. ♦
Fig. Cu înfrigurare, în mare agitație. ♦ În dezordine; claie peste grămadă; buluc. –
Val1 +
vârtej.