valvârtej - explicat in DEX

valvârtej (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VALVÂRTÉJ, (1) valvârtejuri, s. n., (2) adv. 1. S. n. Volbură, vâltoare, bulboană. ◊ Loc. adv. În valvârtej = în spirală, rotocol. ♦ Fig. Învălmășeală, dezordine. 2.Adv. Vijelios, repede, în iureș. ♦ Fig. Cu înfrigurare, în mare agitație. ♦ În dezordine; claie peste grămadă; buluc. – Val¹ + vârtej.

valvârtej (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
valvârtéj¹ adv.

valvârtej (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
valvârtéj² s. n., pl. valvârtéjuri

valvârtej (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
val-vârtej a. repede ca un vârtej: răsturnata-i val-vârtej ostile leite ’n zale EM.

valvârtej (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VALVÂRTÉJ, (1) valvârtejuri, s. n., (2) adv. 1. S. n. Volbură, vâltoare, bulboană. ◊ Loc. adv. în valvârtej = în spirală, rotocol. ♦ Fig. învălmășeală, dezordine. 2. Adv. Vijelios, repede, în iureș. ♦ Fig. Cu înfrigurare, în mare agitație. ♦ Fig. în dezordine; claie peste grămadă; buluc. — Val¹ + vârtej.