valutar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VALUTÁR, -Ă, valutari, -e, adj. Referitor la valută, de valută. –
Valută +
suf. -ar.valutar (Dicționar de neologisme, 1986)VALUTÁR, -Ă adj. Referitor la valută, de valută. [< it.
valutario].
valutar (Marele dicționar de neologisme, 2000)VALUTÁR, -Ă adj. referitor la valută; în valută. (< it.
valutario)
valutar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)valutár adj. m., pl.
valutári; f.
valutáră, pl.
valutárevalutar (Dicționaru limbii românești, 1939)*valutár, -ă adj. Relativ la valută.
valutar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VALUTÁR, -Ă, valutari, -e, adj. Referitor la valută, de valută. —
Valută +
suf. -
ar.