valtrap (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VALTRÁP, valtrapuri, s. n. 1. Pătură, împodobită cu diferite cusături, care se pune pe spinarea calului, sub șa; cioltar.
2. Ghetră (
1). [
Var.:
valdrap s. n.] – Din
rus. valitrap.valtrap (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)valtráp (-puri), s. n. – Pătură mare care se pune sub șaua calului.
Germ. Waltrape, prin intermediul
rus. valĭtrap (Cihac, II, 46; Sanzewitsch 212).
valtrap (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)valtráp s. n. pl.
valtrápurivaltrap (Dicționaru limbii românești, 1939)valtráp n., pl.
urĭ (rus.
valĭtráp, d. germ.
waltrappe). Șabracă, îmbrăcămintea de paradă a șeleĭ în armată. – Odinioară
cĭoltar și
arșa.valtrap (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)valtrap n. cioltar de cavalerie ușoară. [Rus. VALTRAPŬ (din nemț.
Waltrappe).
valtrap (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VALTRÁP, valtrapuri, s. n. 1. Pătură, împodobită cu diferite cusături, care se pune pe spinarea calului, sub șa; cioltar.
2. Ghetră (
1). [
Var.:
valdráp s. n.] — Din
rus. valitrap.