vâltoare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VÂLTOÁRE, vâltori, s. f. 1. Loc adâncit în albia unui râu, unde apa formează vârtejuri; vârtej format de apă în acest loc; bulboană, bulboacă.
2. (
Reg.) Vijelie.
3. Fig. Zarvă; învălmășeală. [
Var.: (
pop.)
vultoáre s. f.] –
Lat. voltoria (<
volutus).