validitate - explicat in DEX

validitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VALIDITÁTE s. f. Calitatea de a fi valid; situația, starea celui valid. – Din fr. validite, lat. validitas, -atis.

validitate (Dicționar de neologisme, 1986)
VALIDITÁTE s.f. 1. Situația celui valid. ♦ Calitatea unui act valid. 2. (Log.) Proprietate a unei expresii de a fi adevărată, corectă. ♦ (În logica simbolică) Proprietate a unor expresii logice de a fi adevărate prin alcătuirea lor în orice interpretare a variabilelor componente. [Cf. fr. validité].

validitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
VALIDITÁTE s. f. 1. calitatea de a fi valid. 2. (log.) proprietate a unei expresii de a fi adevărată, corectă. ◊ (în log. simbolică) proprietate a unor expresii logice de a fi adevărate prin introducerea lor în orice interpretare a variabilelor componente. (< fr. validité, lat. validitas)

validitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
validitáte s. f., g.-d. art. validitắții

validitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*validitáte f. (lat. validitas, -átis. V. valoare. Cp. cu paliditate, paloare). Jur. Calitatea de a fi valid: validitatea unuĭ act, uneĭ alegerĭ.

validitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
validitate f. starea, calitatea celor valide: validitatea unui titlu, validitatea unei alegeri.

validitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VALIDITÁTE s. f. Calitatea de a fi valid; situația, starea celui valid. — Din fr. validité, lat. validitas, -atis.