valet - explicat in DEX

valet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VALÉT, valeți, s. m. 1. Servitor la casele boierești (aflat în serviciul personal al stăpânului); fecior, lacheu. 2. Fiecare dintre cele patru cărți de joc, reprezentând figura unui cavaler; fante. – Din fr. valet.

valet (Dicționar de neologisme, 1986)
VALÉT s.m. 1. Tânăr scutier în serviciul unui senior feudal. 2. (În trecut) Servitor care îngrijea de persoana și de garderoba stăpânului său. 3. Carte la jocul de cărți, reprezentând un cavaler; fante. [< fr. valet, cf. v.fr. vaslet < lat.med. vassus – scutier].

valet (Marele dicționar de neologisme, 2000)
VALÉT s. m. 1. tânăr scutier în serviciul unui senior feudal. 2. persoană care se află în serviciul personal al cuiva; lacheu. 3. carte la jocul de cărți reprezentând un cavaler; fante. (< fr. valet)

valet (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
valét s. m., pl. valéți

valet (Dicționaru limbii românești, 1939)
*valét m. (d. valet). Fecĭor, servitor în casă. Fante (la cărțĭ). V. cĭocoĭ.

valet (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
valet n. fante, în jocul de cărți: zece galbeni pe valet AL. (= fr. valet).

valet (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VALÉT, valeți, s. m. 1. Persoană care se află în serviciul personal al cuiva; fecior, lacheu. 2. Fiecare dintre cele patru cărți de joc, reprezentând figura unui cavaler; fante. — Din fr. valet.