valență (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VALÉNȚĂ, valențe, s. f. 1. (
Chim.) Mărime care indică capacitatea de combinare a elementelor și a radicalilor și care reprezintă numărul atomilor de hidrogen (sau de echivalenți ai acestuia) cu care se poate combina atomul elementului sau radicalul respectiv. ◊
Liniuță de valență (și eliptic) = semn grafic care marchează în formulele chimice legătura dintre atomii moleculelor. ♦ Forță de legătură între doi atomi ai unei molecule.
2. Fig. Însușire, posibilitate (de dezvoltare). – Din
fr. valence.