valent (Dicționar de neologisme, 1986)
VALÉNT, -Ă adj. (Liv.) Curajos, viteaz; puternic, brav. [Cf. it. valente, lat. valens].
valent (Marele dicționar de neologisme, 2000)
-VALÉNT elem. „care valorează”, „valență”. (< fr. -valent, cf. lat. valens)
valent (Dicționaru limbii românești, 1939)
*valént, -ă adj. (lat. válens, -éntis). Chim. Care are o valență. (Corpu care are o valență se numește monovalent, cel cu doŭă bi-, cel cu treĭ tri-, cel cu patru tetra-, cel cu cincĭ penta-).