vălătuc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VĂLĂTÚC, vălătuci, s. m. 1. Sul făcut dintr-un material (flexibil), înfășurat în sensul uneia dintre laturile sale;
spec. val
1 (
II 1). ◊
Loc. adv. De-a vălătucul = de-a rostogolul, de-a dura, peste cap.
2. Material de construcție făcut din lut amestecat cu paie sau cu rogoz, în formă de colaci sau de cărămizi, din care se clădesc pereții caselor țărănești (astupându-se o îngrăditură de pari).
3. Tăvălug. – Din
tăvăluc.