vâjâitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VÂJÂITÓR, -OÁRE, vâjâitori, -oare, adj.,
s. f. 1. Adj. Care vâjâie.
2. S. f. Zbârnâitoare (la zmeul cu care se joacă copiii). [
Pr.:
-jâ-i-. –
Var.: (
reg.)
vâjiitór, -oáre adj.] –
Vâjâi +
suf. -tor.