vâjâitor - explicat in DEX

vâjâitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VÂJÂITÓR, -OÁRE, vâjâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care vâjâie. 2. S. f. Zbârnâitoare (la zmeul cu care se joacă copiii). [Pr.: -jâ-i-. – Var.: (reg.) vâjiitór, -oáre adj.] – Vâjâi + suf. -tor.

vâjâitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vâjâitór (-jâ-i-) adj. m., pl. vâjăitóri; f. sg. și pl. vâjâitoáre

vâjâitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VÂJÂITÓR, -OÁRE, vâjâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care vâjâie. 2. S. f. Zbâr- nâitoare (la zmeul cu care se joacă copiii). [Pr.: -jâ-i-. — Var.: (reg.) vâjiitór, -oare adj.] — Vâjâi + suf. -tor.