vademecum (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VADEMÉCUM s. n. Carte (ghid, manual, repertoriu etc.) pe care o poartă cineva cu sine ca să o consulte în diverse împrejurări. – Din
lat. vade mecum, fr. vade-mecum.vademecum (Dicționar de neologisme, 1986)VADEMÉCUM s.n. Lucrare, carte care servește drept ghid turistic sau care cuprinde noțiunile de bază ale unei discipline. [Cf. fr.
vade-mecum < lat.
vade – mergi,
mecum – cu mine].
vademecum (Marele dicționar de neologisme, 2000)VADEMÉCUM s. n. carte care servește drept ghid turistic sau care cuprinde noțiunile de bază ale unei discipline. (< lat.
vademecum, fr.
vade mecum)
vademecum (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vadémecum (livr.) s. n. pl.
vadémecumurivademecum (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VADEMÉCUM, vademecuri, s. n. Carte (manual, îndreptar, repertoriu etc.) care servește drept ghid într-o călătorie, într-o disciplină științifică etc. —
Din lat. vade mecum, fr. vade-mecum.vademecum (Dicționaru limbii românești, 1939)*vade-mécum n. fără pl. (lat.
vade mecum, haĭ cu mine). Memorator, cărticică rezumatoare portativă:
un vade mecum ingineresc.vademecum (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)vade-mecum n.
1. tot ce se poartă de obiceiu cu sine;
2. carte de cunoștințe uzuale și indispensabile, ce se poate purta cu sine.