vadea - explicat in DEX

vadea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VADEÁ, vadele, s. f. (Înv.) Termen de plată; scadență, soroc. – Din tc. vāde.

vadea (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
vadeá (-éle), s. f. – Scadență, soroc. – Mr. vadea. Tc. vade (Șeineanu, II, 374), cf. alb., bg. vade, sb. vada.

vadea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vadeá (înv., reg.) s. 1, art. vadeáua, g.-d. art. vadélei; pl.vadéle, art. vadélele

vadea (Dicționaru limbii românești, 1939)
vadeá f., pl. ele (turc. [d. ar.] vade, vadea; alb. bg. vadé, sîrb. vadá). Vechĭ. Rar azĭ. Termin, soroc: a plăti la vadea.

vadea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VADEÁ, vadele, s. f. (înv. și reg.) Termen de plată; scadență, soroc. — Din tc. vāde.

vadeà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
vadeà f. termen de plată: regula era, pentru polițe, vadea de trei luni GHICA. [Turc. VADÈ, termen].