vacuolar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VACUOLÁR, -Ă, vacuolari, -e adj. Al vacuolelor, privitor la vacuole; cu vacuole. [
Pr.:
-cu-o-] – Din
fr. vacuolaire.vacuolar (Dicționar de neologisme, 1986)VACUOLÁR, -Ă adj. Referitor la vacuole; cu vacuole. [Pron.
-cu-o-. / < fr.
vacuolaire].
vacuolar (Marele dicționar de neologisme, 2000)VACUOLÁR, -Ă adj. cu vacuole. (< fr.
vacuolaire)
vacuolar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vacuolár (-cu-o-) adj. m., pl.
vacuolári; f.
vacuoláră, pl.
vacuolárevacuolar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VACUOLÁR, -Ă, vacuolari, -e, adj. Al vacuolelor, privitor la vacuole; cu vacuole. [
Pr.: -
cu-o-] — Din
fr. vacuolaire.