vacuitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VACUITÁTE s. f. (
Livr.) Starea, însușirea a ceea ce este gol, vid. [
Pr.:
-cu-i-] – din
fr. vacuité, lat. vacuitas, -atis.vacuitate (Dicționar de neologisme, 1986)VACUITÁTE s.f. Situația, însușirea a ceea ce este vid. [Pron.
-cu-i-. / cf. fr.
vacuité, lat.
vacuitas].
vacuitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)VACUITÁTE s. f. situația, însușirea a ceea ce este vid. (< fr.
vacuité, lat.
vavuitas)
vacuitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vacuitáte (livr.)
(-cu-i-) s. f., g.-d. art.
vacuitắțiivacuitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VACUITÁTE s. f. (
Livr.) Starea, însușirea a ceea ce este gol, vid. [
Pr.: -
cu-i-] — Din
fr. vacuité, lat. vacuitas, -atis.