vacant - explicat in DEX

vacant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VACÁNT, -Ă, vacanți, -te, adj. 1. (Despre posturi, funcții etc.) Care nu este ocupat de nimeni, fără titular; liber. 2. (Jur.; despre succesiuni) Care este disponibil și nereclamat de moștenitori. – Din fr. vacant, lat. vacans, -ntis.

vacant (Dicționar de neologisme, 1986)
VACÁNT, -Ă adj. 1. Neocupat de nimeni; liber. 2. (Despre o succesiune) Care nu este reclamată de succesori, deși s-a deschis. [< fr. vacant, cf. lat. vacans].

vacant (Marele dicționar de neologisme, 2000)
VACÁNT, -Ă adj. 1. (despre un post, o funcție) neocupat; liber. 2. (despre o succesiune) care nu este reclamată de succesori (2). (< fr. vacant, lat. vacans)

vacant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vacánt adj. m., pl. vacánți; f. vacántă, pl. vacánte

vacant (Dicționaru limbii românești, 1939)
*vacánt, -ă adj. (lat. vácans, -ántis; fr. vacant). Liber, neocupat (vorbind de locurĭ): un post vacant.

vacant (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
vacant a. care nu e ocupat (vorbind mai ales de funcțiuni): loc vacant.

vacant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VACÁNT, -Ă, vacanți, -te, adj. 1. (Despre posturi, funcții etc.) Care nu este ocupat de nimeni, fară titular; liber. 2. (Jur.; despre succesiuni) Care nu este reclamat de moștenitori. — Din fr. vacant, lat. vacans, -ntis.