văcălie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VĂCĂLÍE, văcălii, s. f. 1. Marginea de lemn sau de tinichea a sitei, a ciurului și a baniței.
2. Numele mai multor specii de ciuperci necomestibile, cu consistență lemnoasă, care cresc pe trunchiul arborilor:
a) văcălie de brad = ciupercă a cărei pălărie este acoperită cu o crustă de culoare galbenă-roșcată (
Fomes pinicola);
b) văcălie de fag = ciupercă de forma unei etajere, de culoare brună-negricioasă (
Ganoderma applanatum);
c) văcălie de mesteacăn = ciupercă în formă de copită, cenușie-roșcată, acoperită cu o pieliță subțire și netedă (
Placodes betulinus);
d) văcălie de salcie = ciupercă cu pălăria bombată, albă, apoi brună, cu miros plăcut de anason (
Trametes suaveolens). –
Veacă (
reg. „văcălie” <
sl.) +
suf. -ălie.