vĭețuitor - explicat in DEX

viețuitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VIEȚUITÓR, -OÁRE, viețuitori, -oare, adj. (Înv. și pop.) Care viețuiește; (care este) în viață, viu. ♦ (Substantivat, f.) Vietate, ființă. [Pr.: -țu-i-] – Viețui + suf. -tor.

viețuitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
viețuitór (înv., pop.) (vie-țu-i-) adj. m., pl. viețuitóri; f. sg. și pl. viețuitoáre

viețuitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
viețuitor a. și m. care viețuește.

viețuitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VIEȚUITÓR, -OÁRE, viețuitori, -oare, adj. (înv. și pop.) Care viețuiește; (care este) în viață, viu. ♦ (Substantivat, f.) Vietate, ființă. [Pr.: -țu-i-] — Viețui + suf. -tor.

vĭețuitor (Dicționaru limbii românești, 1939)
vĭețuitór, -oáre adj. Care vĭețuĭește. S. f. Ființă, animal: vĭețuitoarele lumiĭ.