ușuratic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UȘURÁTIC, -Ă, ușuratici, -ce, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Lipsit de seriozitate (mai ales din punct de vedere moral); nesocotit; flușturatic, frivol. –
Ușor2 +
suf. -atic.ușuratic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ușurátic adj. m.,
pl. ușurátici; f. ușurátică, pl. ușuráticeușuratic (Dicționaru limbii românești, 1939)ușurátic, -ă adj. Ușurel, frivol:
om ușuratic. Adv.
A judeca ușuratic.ușuratic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ușuratic a. ușurel:
mintea sa atât de ușuratică BĂLC.
ușuratic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)UȘURÁTIC, -Ă, ușuratici, -ce, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Lipsit de seriozitate (mai ales din punct de vedere moral); nesocotit; flușturatic, frivol. —
Ușor2 +
suf. -
atic.