ușui - explicat in DEX

ușui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
UȘUÍ, ușuiesc, vb. IV. Tranz. A alunga păsările (strigând „uș!”). – Uș + suf. -ui.

ușui (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
ușui, ușuiesc v. t. a da afară pe ușă (pe cineva); a goni, a alunga.

ușui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ușuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg și 3 pl. ușuiésc, imperf. 3 sg. ușuiá; conj. prez. 3 să ușuiáscă

ușui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
UȘUÍ, ușuiesc, vb. IV. Tranz. A alunga păsările (strigând „uș!”). — Uș + suf. -ui.