ușcheală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UȘCHEÁLĂ s. f. (
Arg.)
1. Hoinăreală.
2. Plecare repede, pe neașteptate dintr-un loc. –
Ușchi +
suf. -eală.ușcheală (Dicționar de argou al limbii române, 2007)ușcheală I. interj. pleacă!, valea!, roiu’!.
II. s. f. pl. ușcheli plecare; fugă, retragere precipitată.
ușcheală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)UȘCHEÁLĂ s. f. (
Arg.)
1. Hoinăreală.
2. Plecare precipitată, pe neașteptate dintr-un loc. —
Ușchi +
suf. -
eală.