uimit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UIMÍT, -Ă, uimiți, -te, adj. Cuprins de o mare (și neașteptată) mirare, admirație; surprins, uluit. –
V. uimi.uimit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)uimit a. foarte mirat.
uimit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)UIMÍT, -Ă, uimiți, -te, adj. Cuprins de o mare (și neașteptată) mirare, admirație; surprins, uluit. —
V. uimi.uĭmit (Dicționaru limbii românești, 1939)uĭmít, -ă adj. Adînc mirat, speriat.