uvulă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UVÚLĂ, uvule, s. f. (
Anat.) Omușor. – Din
fr. uvule, lat. uvula.uvulă (Marele dicționar de neologisme, 2000)UVÚLĂ,
uvúle, s.f. ~, gușter; împărătuș, luetă. [și
NODEX]
uvulă (Dicționar de neologisme, 1986)UVÚLĂ s.f. (
Anat.) Apendice cărnos situat în cavitatea bucală, în partea posterioară a vălului palatin; luetă; (
pop.) omușor. [< fr.
uvule, it., lat.
uvula].
uvulă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)uvúlă s. f.,
g.-d. art. uvúlei; pl. uvúleuvulă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)UVÚLĂ, uvule, s. f. (
Anat.) Omușor. — Din
fr. uvule, lat. uvula.