uvertură - explicat in DEX

uvertură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
UVERTÚRĂ, uverturi, s. f. Compoziție muzicală pentru orchestră, concepută ca introducere la o operă, la un oratoriu, la o suită instrumentală etc. sau ca o lucrare independentă (alcătuită din trei părți). – Din fr. ouverture.

uvertură (Marele dicționar de neologisme, 2000)
UVERTÚRĂ s.f. ♦ Piesă orchestrală de concert de sine stătătoare, dintr-o singură parte și având la bază un program.

uvertură (Dicționar de neologisme, 1986)
UVERTÚRĂ s.f. Compoziție muzicală orchestrală compusă de obicei ca introducere la o operă, la un balet. ♦ Piesă orchestrală de concert, alcătuită dintr-o singură parte, având la bază un program, și care nu are legătură cu vreun spectacol. ♦ Piesă instrumentală constituind partea introductivă a suitelor preclasice. [< fr. ouverture, cf. germ. Ouvertüre].

uvertură (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
uvertúră (-ri), s. f. – Compoziție muzicală de introduce a unei opere, oratoriu etc. Fr. ouverture.

uvertură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
uvertúră s. f., g.-d. art. uvertúrii; pl. uvertúri

uvertură (Dicționaru limbii românești, 1939)
*uvertúră f., pl. ĭ (fr. ouverture, deschizătură). Muz. Preludiŭ de operă: uvertura „Muteĭ de la Porticĭ” de Auber, ale căreĭ cuvinte îs scrise de Scribe și Germain Delavigne, e celebră (1828).

uvertură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
uvertură f. Muz. simfonie cu care se începe o operă.

uvertură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
UVERTÚRĂ, uverturi, s. f. Compoziție muzicală pentru orchestră, concepută ca introducere la o operă, la un oratoriu, la o suită instrumentală etc. sau ca o lucrare independentă (alcătuită din trei părți). — Din fr. ouverture.