uvertură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UVERTÚRĂ, uverturi, s. f. Compoziție muzicală pentru orchestră, concepută ca introducere la o operă, la un oratoriu, la o suită instrumentală etc. sau ca o lucrare independentă (alcătuită din trei părți). – Din
fr. ouverture.