ut (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UT s. m. invar. Vechea denumire a notei do. – Din
germ. Ut, fr. ut.ut (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ut (înv.) s. m., pl.
utut (Dicționaru limbii românești, 1939)*ut m.
Muz. Do. V.
do.ut (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)UT s. m. (
înv.) Denumire a notei
do. — Din
germ. Ut, fr. ut.