ușurință (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UȘURÍNȚĂ, ușurințe, s. f. 1. Faptul de a fi ușor (de făcut); facilitate. ◊
Loc. adv. Cu (
multă sau
mare)
ușurință =
a) fără greutate, fără efort;
b) cu indiferență, cu nepăsare; în mod superficial. ♦ (Rar) Înlesnire, avantaj, favoare.
2. Nesocotință, neseriozitate; superficialitate.
3. (
Înv.) Înviorare, întremare (a unui bolnav).
4. (
Înv.) Însușire a unui lucru lipsit de greutate. –
Ușor2 +
suf. -ință.