usturător - explicat in DEX

usturător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
USTURĂTÓR, -OÁRE, usturători, -oare, adj. Care ustură, care produce usturime. ♦ Fig. Care provoacă o durere sufletească, o jignire; tăios, caustic, incisiv. – Ustura + suf. -ător.

usturător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
usturătór adj. m., pl. usturătóri; f. sg. și pl. ustu­rătoáre

usturător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
USTURĂTÓR, -OÁRE, usturători, -oare, adj. Care ustură, care produce usturime. ♦ Fig. Care provoacă o durere sufletească, o jignire; tăios, caustic, incisiv. — Ustura + suf. -ător.