uscățiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)USCĂȚÍV, -Ă, uscățivi, -e, adj. (Despre ființe sau părți ale corpului lor) Slab, uscat, costeliv. –
Uscat2 +
suf. -iv.uscățiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)uscățív adj. m.,
pl. uscățívi; f. uscățívă, pl. uscățíveuscățiv (Dicționaru limbii românești, 1939)uscățív, -ă adj. (d.
uscat). Slab, dar sănătos:
om uscățiv.uscățiv (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)uscățiv a. cam uscat, înalt și jigărit:
uscățiv așa cum este EM.
uscățiv (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)USCĂȚÍV, -Ă, uscățivi, -e, adj. (Despre ființe sau părți ale corpului lor) Slab, uscat, costeliv. —
Uscat2 +
suf. -iv.