uscăturea(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) USCĂTUREÁ, -ÍCĂ,uscăturele, s. f. Diminutiv al lui uscătură. – Uscătură + suf. -ea, -ică.
uscăturea(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) uscătureá/uscăturícă (rar) s. f., g.-d. art. uscăturélei; pl. uscăturéle, art. uscăturélele
uscăturea(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) USCĂTUREÁ, -ÍCĂ,uscăturele, s. f. (Rar) Diminutiv al lui uscătură. — Uscătură + suf. -ea. — Uscăturică: cu schimbarea de sufix.