uscătorie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)USCĂTORÍE, uscătorii, s. f. Instalație specială pentru uscatul unor produse agricole, industriale, casnice etc.; local, încăpere în care se află o asemenea instalație. ♦
Spec. Încăpere (special amenajată) pentru uscatul rufelor. –
Uscător +
suf. -ie.uscătorie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)uscătoríe s. f.,
art. uscătoría, g.-d. art. uscătoríei; pl. uscătoríi, art. uscătoríileuscătorie (Dicționaru limbii românești, 1939)uscătoríe f. (d.
uscat). Instalațiune (cuptor) de uscat poamele.
uscătorie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)USCĂTORÍE, uscătorii, s. f. Instalație folosită la uscarea termică a unor produse agricole, industriale, casnice etc.; local, încăpere în care se află o asemenea instalație. ♦
Spec. Cameră sau grup de camere servind la uscarea rufelor. —
Uscător +
suf. -
ie.